Andrei Pleşu a petrecut Crăciunul cu amanta

Andrei Pleșu și amanta lui au făcut cumpărăturile pentru casă (casa ei) exact ca o familie

Andrei Pleșu este un brand al performanței intelectuale și culturale. O figură pitorească și melancolică, un icon al ironiei spumoase și al umorului expresiv. Omul le zice bine atunci când le zice. Le-a zis-o multora. Este unul dintre puținele personaje publice care și scriu bine, și vorbesc bine. Pleșu este scriitor, vorbitor, filozof, eseist, istoric al artei, director fondator al săptămânalului Dilema (rebotezat, între timp, Dilema veche), fondator al institutului pentru studii avansate New Europe College (NEC). A fost ministrul Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991) și ministrul Afacerilor Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), precum și consilier prezidențial pentru Relații Internaționale (20 decembrie 2004 – 3 mai 2005). Împreună cu bunul său prieten Gabriel Liiceanu (filozof, director al Editurii Humanitas), Pleșu a trecut drept unul dintre intelectualii lui Băsescu, de care s-a despărțit între timp. Și pe care l-a înjurat. Cum a făcut cu majoritatea politicienilor pe care i-a consiliat. Pleșu și Liiceanu au fost discipoli ai filozofului Constantin Noica, experiență consemnată în principal în Jurnalul de la Păltiniș, celebra carte a lui Gabriel Liiceanu (Cartea Românească, 1983), dar și în alte cărți, cum ar fi Epistolar (Cartea Românească, 1987), volum prezentat și îngrijit de același Liiceanu. Cărțile de rezistență ale lui Pleșu, care l-au făcut cunoscut și foarte cunoscut, întregindu-i aura de om luminat la cap, sunt Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului) (Cartea Românească, 1988), Jurnalul de la Tescani (Humanitas, 1993) și Despre îngeri (Humanitas, 2003). Dar acestea reprezintă doar vârful iceberg-ului, căci Pleșu a publicat multe alte cărți. Pe diverse audiobook-uri apărute la Humanitas i se poate auzi vocea, fie citindu-și propriile scrieri, fie citind din George Topîrceanu, de pildă.

Soția filozofului, Catrinel Pleșu, director la Centul Național al Cărții al ICR, este o intelectuală de primă mână, printre altele traducând literatură, filozofie și eseistică din germană și engleză. La un moment dat, Andrei Pleșu a emis următoarea definiție: „Nevasta este cel mai apropiat dușman”. Asta ar însemna, oare, că „amanta nu este cel mai îndepărtat prieten”? Nu știm nimic de existența vreunei definiții pe care Pleșu ar fi dat-o amantei, știm, în schimb, de amanta recentă pe care o are filozoful, amantă care lucrează, și ea, la Dilema Veche.

Parchează mașina în fața locuinței amantei și urcă la ea (ora 18.52)

Tentația de a idealiza portretul unui ­personaj precum Andrei Pleșu e pe măsura admirației pe care acesta o atrage, natural, asupra sa. Într-una dintre autoportretizările pe care și le-a făcut, Pleșu ne pune în gardă: nu e bine să îl tratăm ca pe o ființă perfectă, fiindcă nu este cazul; nu trebuie să punem semnul egalității între un specialist în morală și o ființă eminamente morală. Dar să vedem cum sună autoportretul pe care și-l face filozoful: „Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cârnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brânzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul... Asta e, vreau-nu-vreau, «rețeta» mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (...) Cine – atribuindu-mi perfecțiuni geometrice – e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gând să încurajez o asemenea anomalie.” Hetaira este numele dat curtezanelor în Grecia antică. Iar curtezanele erau, atunci ca și acum, niște femei excesiv de amabile cu bărbații, adică femei de moravuri ușoare care trăiau pe la curțile a diverși nobili. Așadar, filozoful Pleșu ne pune în gardă că îi place hetaira și că se lasă lesne atras înspre lejerități de tot soiul, cum ar fi amanta pe care o are și despre care e vorba în acest material.

Pleacă de la amantă abia a doua zi, după prânz, împreună cu ea. Se vede că el este îmbrăcat diferit față de cum a venit seara, semn că are haine de schimb în casa amantei. (a doua zi ora 12.42)

În volumul Limba păsărilor (Humanitas, 1994) există câteva considerații despre îngeri (care mai târziu se vor închega în volumul Despre îngeri). Se spune aici că există un înger pentru tot ce se întâmplă în natură. Cum ar veni, monșer, forțând nițel fermoarele hermeneuticii, există și un înger al relațiilor extraconjugale, nu se poate să nu existe din moment ce relația extraconjugală a domnului Pleșu se întâmplă în natură, dar nu în mijlocul naturii, ca în cazul lui Lucian Mândruță (vezi www.revistaciao.ro). Îngerul relației extraconjugale a domnului Pleșu face naveta între soție și amantă, acoperind neîncetat, printr-o dublă mișcare, intervalul dintre Catrinel Pleșu și amanta, să-i zicem Q. Pleșu este specialist în interval, în spațiul dintre obnubilarea eticii și edificarea ei, între suspendarea moralei și ființarea ei, și ceea ce îl preocupă este modul decent de supraviețuire în interval, adică cum se poate supraviețui decent făcând naveta între soție și amantă. Uite că se poate! În Minima moralia, autorul ne reamintește că termenul éthos (din care s-a alcătuit denumirea târzie a eticii) însemna, printre altele, locuință. Uneori, domnul Pleșu locuiește acasă, la soție, alteori etica îl trimite să locuiască acasă la amantă. Însă dumnealui ne-a prevenit că îi plac lejeritățile de tot soiul, că îi place hetaira la fel cum îi plac cârnații de Pleșcoi. Să nu ne mirăm așadar dacă domnul Pleșu se pricepe nu doar la limba păsărilor și minima moralia, ci și la limba păsăricilor, minima oralia și minima normalia.

Filozoful ajunge în fața casei sale după noaptea de Crăciun petrecută la amantă, își ia familia și pleacă într-o vizită (25 decembrie 2011 ora 13.32)

Andrei Pleșu ascunde punga cu medicamente în portbagaj înainte de a intra în casă

Fotografiile de față ne prezintă un crâmpei din viața complexă de bărbat a filozofului. În pozele de noapte, Andrei Pleșu pleacă de la sediul NEC, unde avusese o întâlnire cu mai mulți ambasadori, și merge acasă. Acasă la amantă. Ne aflăm în decembrie, luna cadourilor de tot soiul. Un Pleșu adulterin este un cadou neașteptat, contrariant, pentru oricine credea că filozoful glumea când a spus că îi place hetaira. Cum să glumească? Ajuns la amantă, în zona Pache Protopopescu, filozoful parchează mașina, se asigură că este bine parcată, își ia geanta din portbagaj și intră în blocul femeii. De unde nu mai iese până a doua zi. A doua zi, domnul Pleșu nu mai poartă cămașă, ci un pulover descheiat, ceea ce înseamnă că avea haine de schimb la amantă. Ies împreună din casă pe la 12.30, ea nu arată chiar a curtezană, nici a gheișă mioritică. Pare o femeie cuminte, la vreo 40-45 de ani, cu un zâmbet frumos, atunci când și-l pune în mișcare. Filozoful și amanta urcă în mașină și pleacă spre Moșilor, opresc la o farmacie de unde el își cumpără niște Vitamax, după care merg la un supermarket, la cumpărături, ca o familie normală, cu nevoi alimentare firești. Domnul Pleșu iese cărând un bax cu apă, iar amanta Q duce două sacoșe, una într-o mână, alta pe umărul brațului liber. Lasă cumpărăturile în mașină și intră într-o cofetărie de unde nu cumpără nimic, dar imediat găsesc o alta, unde intră doar el și de unde iese cu o plasă de prăjituri. Este aproape ora 14 când intră în apartamentul de pe Pache Protopopescu, și rămân acolo până a doua zi, sâmbătă, la ora 16, când domnul Pleșu pleacă, în sfârșit, acasă. Așadar, de joi seară până sâmbătă la ora 4 după-amiaza, Andrei Pleșu a petrecut cu hetaira.

Andrei Pleşu: „Nevasta este cel mai apropiat dușman”

25 decembrie 2011 ora 13.53

Andrei Pleșu, soția acestuia și fiul Matei - împreună cu iubita lui - merg într-o vizită unde duc cadouri de Crăciun. În jurul orei 19 ajung acasă în aceeași formație de patru, dar filozoful nu mai intră în casă, căci se grăbește să ajungă acasă la amantă

Și vine și seara de 24 decembrie, adică sfânta seară de Ajun, când filozoful nostru parchează din nou în fața blocului amantei, de unde pleacă a doua zi, pe 25 decembrie, pe la ora 13. Merge direct în Dorobanți, unde caută o farmacie deschisă, până la urmă găsește una de unde cumpără ceva, și apoi acasă, pe strada Paris. Punga de la farmacie o pune bine în portbagaj, ca și cum ar ascunde-o de ochii soției. Intră în casă, de unde iese împreună cu soția, fiul Matei și iubita acestuia. Sunt dotați cu pungi de cadouri de Crăciun, se pregătesc să meargă într-o vizită. În jurul orei 19 ajung acasă în aceeași formație de patru, dar filozoful nu mai intră în casă, căci se grăbește să ajungă acasă. Acasă la amantă. Era seara de Crăciun.